Intrebare:M-ar interesa daca stie cineva si a luat hormoni-estrogen pentru trecerea de la barbat la femeie.
De unde se procura,cum se ia ,efecte,in ce perioada,pe cat timp….
Si daca vrei sa faci schimbari gen fatza sa arate mai feminina -asta ar fi intrebarea principala.Nu neaparat operatii ,schimbare de sex etc..decat o feminizare a fetzei. MS ,astept raspuns
Raspuns:Iti spun eu simplu ce fac si ce sunt.
Primu rand, nu sunt pastile minune ce te fac peste noapte femeie.
Si depinde foarte mult de varsta.
Daca il iei deja dupa 21 de ani ( si e un tratament ca la carte), e…. ok cred, cu rezultate bunicele.
Daca deja depasesti 25 de ani, parerea mea e ca nu te va ajuta foarte mult, deoarece corpul s-a maturizat deja ca barbat… so e mai greu sa lucrezi pe el.
Tratamentul trebuie inceput cat mai de tanar, cel mai bine innainte de pubertate.
O sa aud comm ciudate, ca ce. tratament hormonal la minori!?
Look idiot, i really don’t wanna go through puberty, it’s useless.
Asa ca cel mult pot zice sa impac si capra si varza e sa ia doar anti androgeni… ceea ce opereste pubertatea… nu te feminizeaza, doar tot ce face defapt e sa blocheze hormonii masculini, revenind mai tarziu pe estrogen la o varsta cand … e mai matur. (nu ca nu stie ce vrea si la varsta de 12 ani dar ma rog…)
Sa stabilesc niste termeni.
Estrogeni – Hormoni feminini
Anti androgen – Blocheaza androgenii
Androgeni – Hormoni masculini (testosteron, dihidrotestosteron)
Tratamentul se ia toata viata, doar dozele de estrogen se miscoreaza dupa ce se face operatia si anti androgenii nu se mai iau deloc sau in cantitate infima.
In romania procedura e atat de stupida incat nu mai zic >.>”
Sfatu meu cauta si tu o farmacie care da fara reteta sau un medic ( endocrinolog mai bine) care sa elibereze reteta, ca alte sanse nu ai.
Dar… daca vrei sa iei tratamentul hormonal DOAR pentru o feminizare a fetei, eu zic sa te gandesti mai bine……….
De ce o shemale este mai buna decat o femeie?
1. Nu infunda WC-ul cu tampoane si absorbante si nici nu te deranjeaza cu PMS-ul,
2. Stii sigur cand este excitata si nu mimeaza orgasmul,
3. Nu se supara ca ai lasat colacul de la toaleta ridicat,
4. Face handjob mult mai bine pentru ca sunt obisnuite cu echipamentul,
5. Nu au atatea dureri de cap,
CLUJEANUL a prezentat, de-a lungul timpului, şi poveşti mai puţin comode, dramele unor oameni care nu se pot integra în societate, din cauză că se simt altfel decât sunt. Este vorba despre transsexuali, femei care se simt prizoniere în trupuri de bărbaţi ori invers. În 2000 şi 2001, numerele 4, 85 şi 207, au fost prezentate astfel de cazuri dramatice. Tot în cadrul retrospective CLUJEANUL – 8 ani, astăzi puteţi citi dezvăluiri din culisele industriei porno.
Sorin Raţiu, primul bărbat din România care şi-a făcut operaţie de schimbare de sex, se simte ca un cobai trecut prin mâinile medicilor. Acum, Sorina nu mai ştie dacă e femeie sau bărbat. Istoria primului transsexual operat din România este cu atât mai tragică cu cât Sorin era înregistrat la Clinica de Psihiatrie din Cluj ca retardat mintal, caz în care intervenţia de schimbare de sex este contraindicată.
“Numele meu e Sorina”
Îşi spune Sorina. Din cauza întârzierii mintale, nu vorbeşte corect, nu poate să efectueze calcule elementare şi nici la citit nu se prea descurcă. “M-am simţit întotdeauna femeie şi mi se părea mai potrivit să mă numesc Sorina. Azi, nu mai ştiu. Aş vrea să fiu o femeie frumoasă sau să redevin bărbat”. Încearcă să-şi subţieze vocea, dar nu izbuteşte pentru prea mult timp. “Uitaţi-vă la mine. Doctorii mi-au schimbat sexul, dar eu am rămas bărbat. Am mîini de bărbat, faţă de bărbat, voce groasă. Am auzit că, în străinătate, aceste probleme pot fi rezolvate. Nu ştiu…”.
În timp ce vorbeşte, îşi trage încontinuu fusta de lînă neagră peste genunchi. Nu mai vrea să se machieze, nu mai are grijă cum se îmbracă. În picioare are şosete flauşate albe şi pantofi bărbăteşti. “Nu are rost să mă îmbrac în femeie, pentru că nu arăt a femeie”, spune Sorina.
Deşi a suferit trei operaţii care nu au transformat-o în femeie, Sorina nu se gîndeşte decît la următoarea intervenţie. Vrea să fie frumoasă pentru prietenul ei, pe care încearcă din toate puterile să nu-l piardă. “Îmi spune tot timpul că arăt ca un bărbat şi nu mai pot să aud asta. Îl iubesc, vreau să fiu frumoasă pentru el. Pentru el fac toate acestea”, spune Sorina.
Are 25 de ani şi trăieşte dintr-un ajutor social de 218.000 de lei. Locuieşte într-o casă părăsită din satul Jina, judeţul Sibiu. Oamenii s-au obişnuit cu gîndul că Sorina este altfel. Mulţi îi aduc de mâncare, iar o femeie îi face curăţenie. “Nu trebuie să plătesc chirie, mi se aduce de mâncare. Lumea s-a obişnuit cu mine şi mă ajută, dar un serviciu tot nu pot să-mi găsesc, pentru că nu mă vrea nimeni. De altfel, singurul meu gînd este acela să mă mărit cu prietenul meu, să fiu numai a lui”, mărturiseşte Sorina.
Când era copil, faptul că Sorin se juca doar cu păpuşile a trecut neobservat la Casa Ajutătoare pentru Orfani de la Sebeş, unde a crescut. Pe la 12 ani însă, a început să se îmbrace ca o fată, apoi să se machieze. “De atunci, m-am gândit că medicii m-ar putea ajuta să devin femeie. Nu ştiam cum s-ar putea întâmpla asta, dar am aflat în urmă cu 5 ani, când m-am supus primei operaţii”, spune Sorina.
Nu şi-a cunoscut niciodată tatăl. Până de curând, despre mama sa ştia că a murit. Ulterior a aflat că trăieşte şi s-a măritat din nou. “Nu vreau să-i reproşez nimic, nici măcar faptul că am crescut la Casa de Copii ori pe la tot felul de părinţi adoptivi. Vreau doar să mă recunoască, să spună că sunt copilul ei. Atât”.
A reuşit să termine 7 clase la Sebeş, după care a renunţat. Spune că n-a fost niciodată un elev strălucit, că orele de şcoală nu i-au adus nici o satisfacţie. A preferat să lucreze unde a fost nevoie de el, de regulă ca zilier, fiind plătit doar prin masă şi casă.
La 20 de ani, Sorin şi-a dat seama că nu se va simţi niciodată atras de vreo femeie. Ciudat însă, nici bărbaţii nu-l atrăgeau prea mult, dar apropierea lor îi oferea un sentiment de siguranţă. “M-am simţit întotdeauna fată. Am avut un şoc atunci când au vrut să mă cheme în armată, unde aş fi suferit cumplit. Am avut noroc că Tribunalul din Alba Iulia mi-a aprobat schimbarea numelui din Sorin în Sorina. Au încercat să mă convingă că trebuie să rămân băiat, dar nu am vrut”, afirmă Sorin(a).
Dorinţa i s-a împlinit doar parţial. “Nici dragoste nu simt nevoia să fac. Nu simt nimic în timpul actului sexual. Am încercat de mai multe ori cu prietenul meu, dar nu am reuşit, pentru că vaginul meu este prea strâmt, de-abia încape degetul”, spune Sorina.
De două luni, ţine cură de slăbire ca să arate mai bine. A slăbit 5 kilograme, dar tot nu este mulţumită de înfăţişarea sa. “Vreau să mă căsătoresc şi eu, să am o familie, să am copii. Vreau să am o fetiţă, mai frumoasă decât am fost eu vreodată. Măcar ea să fie mai frumoasă”, spune Sorina. Ea nu va putea însă decât cel mult să adopte un copil. Organele sale sexuale nu sunt decât o imitaţie grotească a celor femeieşti.
Din momentul în care a citit în ziare că există posibilitatea de a-şi schimba sexul, Sorin nu a mai avut linişte. A fugit de la Casa de Copii din Sebeş, ajungând la Spitalul de Psihiatrie din Alba Iulia după ce a fost cules de pe stradă. Aici i-a fost stabilit, pentru prima dată, diagnosticul de transsexualism şi retard mintal. Operaţia de schimbare de sex era, în acest caz, total contraindicată, pentru că exista riscul ca pacientul să nu fie mulţumit nici după intervenţie.
Anul 1994 l-a găsit pe Sorin la Clinica de Psihiatrie din Cluj, unde încerca să-i convingă pe medici să-l ajute. I s-a explicat, pe înţelesul său, că nu este posibil. Pentru că Sorin nu a înţeles, specialiştii i-au spus că asemenea operaţii nu se fac decât în străinătate şi că trebuie mulţi bani pentru paşaport. Sorin a muncit o vară întreagă la coasă, pentru a-şi aduna bani. Era foarte hotărât.
Văzând că este refuzat în continuare, a încercat să-şi taie singur penisul. “Şi l-a dat cu o soluţie şi a încercat să-l reteze cu lama. Tentativa aceasta de automutilare ne-a determinat să recomandăm cazul Bucureştiului, pentru că pe noi ne depăşea”, spune şeful Clinicii de Psihiatrie din Cluj, prof. dr. Rodica Macrea.
Prima operaţie a avut loc în 1995 şi a constat în extirparea organelor sexuale masculine şi în instalarea unui vagin artificial. Intervenţia a fost realizată la Spitalul de Urgenţă (Floreasca) din Bucureşti, fiind coordonată de medicul primar Ion Lascăr. În paralel, Sorinei i s-a administrat un tratament cu hormoni şi i s-a făcut implant de silicon pentru mărirea sânilor. După operaţii, s-a întors acasă.
Pentru că nu urmase cu exactitate prescripţiile medicului, vaginul artificial i s-a strâmtat şi, în 1997, s-a văzut nevoită să apeleze din nou la bisturiu. De această dată, a fost operată mai aproape de casă, la Sibiu. Profesorul Zeno Popovici, de la Spitalul Judeţean, i-a scos vaginul instalat la Bucureşti şi i-a montat altul, confecţionat dintr-o bucată de intestin gros, după o metodă proprie.
La scurt timp însă, instalaţia s-a desprins, iar vaginul a ieşit în afară. S-a prezentat la Spitalul CFR din Cluj, unde a fost internată între 10 şi 25 iunie 1998. Aici i-a fost micşorată şi fixată mai bine bucata de intestin gros. Un an mai târziu, operaţia de la sâni s-a infectat, iar chirurgii plasticieni din Cluj i-au scos implantul de silicon.
Acum, după 5 ani de la prima intervenţie, nici unul dintre medicii care au operat-o nu mai vrea să preia cazul. Se acuză reciproc pentru eşecuri şi fiecare susţine că el şi-a făcut bine treaba.
În prezent, Sorina este internată la Clinica de Psihiatrie din Cluj. Vine aici când nu are unde să stea sau când trebuie să-şi mai “repare” câte ceva. “Cazul Sorinei este un eşec. Nu unul chirurgical, pentru că intervenţia o putea face orice chirurg urolog, ci unul al reabilitării sociale şi financiare. Sorin a fost operat, după care a fost abandonat. Medicii din Bucureşti, care trebuiau să ducă acest caz până la capăt, să aibă grijă de această nouă fiinţă, pentru că Sorina trebuia învăţată să devină femeie, au lăsat-o să se descurce singură. Nu ştiu ce se mai poate face în cazul ei”, spune medicul psihiatru Rodica Macrea.
Operaţiile estetice pe care le solicită şi transformarea vocii nu ar face-o pe Sorina mai femeie decât este. Aceasta este şi părerea medicului estetician Toma Mugea, care a consultat-o zilele trecute, la solicitarea CLUJEANULUI. “Trăsăturile feţei sunt feminine şi nu necesită o transformare, iar vocea nu poate fi modificată prin intervenţie chirurgicală. Cel puţin nu în România”, spune dr. Mugea. El a sfătuit-o să-şi rezolve problemele de la vagin (i-a ieşit din nou o porţiune în afară) şi să se accepte aşa cum este, pentru că nu toate femeile sunt frumoase. Sorina a acceptat sfaturile medicului, dar după consultaţie a revenit la ideea sa de a se opera în străinătate.
Acum Sorina nu mai ştie ce este. Se simte ca o femeie dar vede în oglindă imaginea unui bărbat. Spune că dacă nu poate să fie făcută frumoasă vrea să i se facă o operaţie de revenire la starea iniţială, cu orice risc. Preferă să moară împăcată decât să trăiască aşa. E disperat şi disperată în egală măsură. A venit la CLUJEANUL şi a ţinut morţiş să fie fotografiat(ă) nud, în încercarea disperată de a găsi pe cineva care să o (îl) ajute. “Nu mai am prieteni şi oamenii râd de mine. Mă privesc ca pe o ciudăţenie, nu ca pe o femeie. Nici nu mă mai interesează să fiu femeie jos. Măcar să arăt ca o femeie. Să nu mai vorbesc aşa de gros, să nu mă mai recunoască lumea de bărbat. Lucrul ăsta mă omoară şi, uneori, când văd o femeie frumoasă, plâng toată ziua. Mai bine mă duc în pământ”, spune, tristă, Sorina. Cu gesturi încete, feminine, se îmbracă. Îşi ia lenjeria sărăcăcioasă, apoi fusta neagră de lână. De sutien nu are nevoie. Îşi îmbracă bluza femeiască şi la gât îşi pune cruciuliţa pe care i-a dat-o un preot. De la el a aflat că a păcătuit schimbându-şi sexul. Acum îi e frică şi de Dumnezeu. Se
îndepărtează, târâindu-şi uşor pantofii bărbăteşti.
Există riscul sinuciderii
Primul medic psihiatru care l-a consultat pe Sorin, în perioada 1991-1992, este Adriana Macavei, de la Spitalul de Psihiatrie din Alba Iulia. Ea l-a sfătuit de la început să nu se mai gândească la operaţia de schimbare de sex. “Retardul mintal interzicea orice asemenea intervenţie. Am rămas şocată când am aflat că operaţia a fost făcută. Sorin va fi veşnic nemulţumit, indiferent cât de multe intervenţii i se vor face, iar acest lucru ar putea să îl ducă chiar şi la sinucidere”, spune Adriana Macavei.
Alte două cazuri
La Clinica de Psihiatrie din Cluj au mai fost înregistrate doar două cazuri de transsexualism. Primul, în 1972, a fost Adam Dorel, din judeţul Alba. “Clinica noastră nu i-a dat aviz favorabil, dar Bucureştiul a acceptat solicitarea sa, realizând şi intervenţia chirurgicală”, spune dr. Rodica Macrea, şeful Clinicii. În prezent, nu se mai ştie nimic despre el. Al doilea caz, mai recent, este al unei femei care, până la urmă, a renunţat la idee. Numele ei nu poate fi făcut public. Ea a fost reinternată ulterior, cu diagnosticul de delir.
Femeia-bărbat (numărul 85)
Timp de aproape 10 ani a crezut că e lesbiană, deşi niciodată nu a fost de acord cu ceea ce se întâmplă, în pat, între două femei. În urmă cu o lună, spune că şi-a dat seama că este, de fapt, un bărbat prizonier într-un trup de femeie. Şi, din acel moment, teribilul păcat de a iubi, ca femeie, alte femei i s-a părut de înţeles. Vrea să se spovedească unui preot, pentru că ştie că doar aşa sufletul ei (lui?), va fi mai liniştit.
“Eşti de aia!!!”
Când era mică, îi plăcea să se joace cu mingea, cu maşinuţele şi cu pistoalele. “Aveam acasă nişte gladiole de plastic, cu frunze foarte lungi. Mie îmi plăcea să iau frunzele şi să mă joc de-a săbiile cu ele”, mărturiseşte femeia-bărbat, căreia CLUJEANUL îi va spune, aşa cum singur(ă) a ales, Elvis. În adolescenţă, se visa, noaptea, bărbat. “Făcând ce face un bărbat cu o femeie!”. Mai târziu, a realizat că una dintre colegele ei, Narcisa, o atrăgea foarte tare. Şi-a dat seama că nu este în regulă. Şi a început să se comporte altfel. “Mă luam în gură cu toţi ţiganii de la blocul NATO, dărăpănătura din Gheorgheni. Locuiam în vecinătate… Toţi se temeau de mine şi urlau când mă întâlneau”, spune Elvis.
La un moment dat, însă, o ţigăncuşă frumuşică i-a atras atenţia. “Ea nu fugea de mine şi, o dată, chiar mi-a zâmbit!”, îşi aminteşte transsexuala. Atunci s-a îndrăgostit, pentru prima dată, iar ţiganii au început să strige după ea: “Eşti de aia!!!”.
Lesbiană?
Elvis avea, deja, aproape 30 de ani. “Până la 25 de ani nu am avut deloc viaţă sexuală. Până să mă îndrăgostesc, m-am culcat cu câţiva bărbaţi de-acolo, din bloc, pentru că îmi făcuseră vrăji, dar nu am simţit nimic”, mărturiseşte Elvis. Între ea şi Alina nu s-a întâmplat, însă, ceea ce se întâmplă între două lesbiene. “Ne dezbrăcam, dar numai până la brâu. Dar întotdeauna făceam doar ce-mi dădea ea voie. I-am explicat că am o senzaţie clară de eliberare, ca a unui bărbat, înţelegeţi, dar ea s-a speriat”, povesteşte Elvis.
În cele din urmă, Elvis a fost nevoit(ă) să renunţe la Alina, pentru că ţiganii aflaseră ce fac cele două şi începuseră să o bată crunt pe ţigăncuşă.
“Revelaţia”
Tulburată la gândul că este lesbiană, Elvis a simţit nevoia să plece. Dorea să scape de ţigani, de blestemele lor şi de nepăsarea propriilor părinţi, care refuzau şi refuză în continuare să discute despre problema sa. La Bucureşti a participat, pentru prima dată, la o discotecă pentru homosexuali. “Patronii de la Casablanca mi-au găsit o garsonieră în mahala, iar părinţii m-au ajutat să mi-o cumpăr”, povesteşte Elvis.
Intrând în cercul homosexualilor din Capitală, a ajuns şi la Accept, cea mai cunoscută organizaţie care militează pentru drepturile homosexualilor şi transsexualilor. “Toţi mă luau drept lesbiană. Nu înţelegeam, atunci, de ce caut mai mult compania lui Cici Balerina (cunoscut transsexual din Bucureşti) şi a lui Rudy (coordonatorul grupului de transsexuali – bărbaţi care îşi doresc să devină femei şi viceversa – n.red.). Mi-am dat seama care este realitatea în urmă cu o lună: sunt, de fapt, transsexuală”.
“Vreau să fiu bărbat”
De câteva zile, Elvis s-a întors la Cluj. Dar ţiganii, de care credea că a scăpat, au ajuns, spune ea, şi la Bucureşti şi au căutat-o în Piaţa Romană, locul de întâlnire al homosexualilor bucureşteni. Aflaseră că “Cici Balerina”, pe care-l văzuseră într-un reportaj la televizor, se întâlneşte frecvent cu fosta lor vecină.
“Mă înţeleg bine cu , arată foarte bine, mai ales de când a început tratamentul cu hormoni şi i-au crescut sânii, dar eu parcă l-aş prefera bărbat. Oricum, ştiu că e imposibil”, presupune Elvis.
Cu Rudy, povestea este mai deosebită. “Dacă eu aş fi bărbat şi el femeie, ar fi, probabil, jumătatea mea. Dar lui i-a fost respins dosarul pentru operaţia de schimbare de sex, iar eu nu am cum să mi-o fac, pentru că nu am bani”, spune, necăjită. Rudy a fost, de altfel, prima persoană căreia i-a mărturisit că este transsexuală. Ei şi-au promis că vor rămâne împreună “până când operaţia de schimbare de sex îi va despărţi…”
Idolul masculin, Adrian Păunescu
Elvis crede că ar putea să trăiască, şi ca femeie, dar numai alături de anumiţi bărbaţi, de care se simte atrasă. Un astfel de bărbat, idolul ei masculin, este cunoscutul poet Adrian Păunescu, pe care clujeanca îl admiră extrem de mult.
“Dumnezeu nu mă lasă să trăiesc, nici să mor, căci sunt un monstru: pe dinafară o femeie frumoasă, pe dinăuntru un bărbat sincer şi cinstit” – Elvis (34 de ani), femeie-bărbat
Spovedania
Elvis şi-a aşternut neliniştile într-o scrisoare pe care a intitulat-o “Spovedanie”. Intenţiona să-şi lase mărturisirea unui preot, unei televiziuni şi la redacţia unui ziar. Ar dori foarte mult să se spovedească unui preot, pentru că are nevoie de înţelegerea bisericii. Dar nu poate, fiind de religie reformată. “Eu n-am vrut, cum încearcă homosexualii şi lesbienele, să schimb ordinea în lume. Eu nu vreau decât să mă schimb eu după lume, măcar că nici cea heterosexuală nu este chiar perfectă…”, spune Elvis. Chiar dacă este botezată în religie reformată, a descoperit puterea rugăciunilor după ce a bănuit că ţiganii îi fac vrăji. A încercat să se boteze singură, în faţa crucii, cu apă sfinţită: “Mi-am luat două nume: unul de femeie, celălalt de bărbat”.
Tot mai multi transsexuali aleg sa paraseasca Romania, iar motivul principal pentru acest lucru il reprezinta discriminarea. Transsexualii sustin ca in Romania sunt injurati si agresati fizic de persoane necunoscute doar pentru ca sunt diferiti.
Aceasta atitudine nu se regaseste insa in alte state europene cum ar fi Olanda, Germania sau Franta, principalele destinatii ale travestitilor plecati din tara noastra. Am discutat pe aceasta tema cu Denisa – Adorabila, dupa numele de scena � un transsexual ce locuieste intr-un apartament din centrul Bucurestiului si care a avut mult de suferit din cauza discriminarii. Cea mai periculoasa confruntare a Denisei cu cei care urasc comunitatea gay din Romania a avut loc saptamana trecuta, cand a fost amenintat(a) cu moartea chiar in propria locuinta. Denisa a realizat ca ii plac barbatii de la varsta de 16 ani, dupa cum ne-a declarat: ,,La o petrecere am realizat ca imi plac barbatii. Mama stia cum sunt, insa tata ma trata ca pe un barbat obisnuit.��. A absolvit scoala profesionala si detine calificarea de cofetar-bucatar. Sase ani a lucrat in spital ca registrator la camera de garda. Din 2006 practica prostitutia. Acum o saptamana a fost contactat de un potential client. Nu s-au inteles asupra pretului si strainul a reactionat violent, amenintandu-l pe transsexual cu moartea. ,,Eu i-am cerut 80 de lei, iar el mi-a oferit 50 de lei. Nu am fost de acord, iar el a scos un cutit si mi l-a pus la gat. Vazand asta, am anuntat politia. Au reactionat corect si l-au dus la sectie��, sustine Denisa. Ea s-a intors recent din Olanda, unde a stat la niste prieteni. Principala diferenta pe care a sesizat-o intre ,,Tara Lalelor�� si Romania a fost atitudinea oamenilor de pe strada. ,,E mai bine in strainatate. Acolo lumea este civilizata. Olandezii sunt sociabili. Unii m-au invitat la un suc. In schimb aici, in Bucuresti, multi daca vad un transsexual pe strada il injura sau pot chiar sa te si bata��, sustine Denisa.
Germania si Olanda, tarile in care transsexualii nu sunt discriminati
Transsexualul a mai povestit cum a fost acostat pe strada si amenintat de doi tineri de douazeci si ceva de ani: ,,Ma duceam la o prietena in Crangasi. Au inceput sa strige dupa mine si sa ma ameninte.�� Denisa considera ca multe cazuri de discriminare se datoreaza si educatiei primite in familie. Unii tineri au deja o impresie negativa despre transsexuali si este greu sa le prezinti o alta imagine. Ne-a descris situatii in care si alti transsexuali au avut de suferit. A amintit de cazul deja celebru in care a fost implicat personajul Naomi, pe care Denisa pretinde ca-l cunoaste de mult timp: ,,Venea pe la mine. Imi pare foarte rau pentru ce i s-a intamplat. Asa este la noi, in Germania, unde a plecat, nu va avea astfel de probleme��. Un alt transsexual a fost batut in propria locuinta de doi indivizi necunoscuti. ,,A vorbit cu unul dintre ei la telefon si au stabilit sa se intalneasca in zece minute la apartamentul ei. El a spus ca vine singur, dar la ea s-au prezentat doi A fost batuta si legata si i-au furat banii. I-au furat 800 de euro si aurul. A depus reclamatie la politie, la Sectia 1. Acum ii cauta. Inca nu i-au gasit. Prietena mea a plecat in Franta. E mai bine acolo��, sustine Denisa. Ea este decisa sa plece in Turcia pentru ca are prieteni acolo. Cu toate acestea, admite ca cel mai mult ii place in Olanda. In primul rand, pentru ca acolo toti oamenii sunt priviti cu aceiasi ochi. Denisa dezvaluie ca au existat si persoane publice, cu functii importante, care au apelat la serviciile lui, iar apoi criticau public transsexualii. ,,Au venit la mine parlamentari, persoane cu functii inalte in politie, medici, insa in public ne criticau��. ,,Adorabila�� recunoaste ca regreta ca s-a dedicat prostitutiei: ,,Am facut asta pentru bani.�� Daca nu ar fi pornit pe acest drum, i-ar fi placut sa lucreze ca bucatar, pentru ca detine aceasta calificare. Pe ceilalti transsexuali, Denisa ii sfatuieste sa nu se apuce de prostitutie. Considera ca este bine sa incerce sa isi gaseasca meserii legale. Cu toate acestea, ne-a marturisit ca multi transsexuali se prostitueaza si datorita faptului ca unii angajatori refuza sa le ofere un loc de munca.
Transsexualul Naomi a vorbit, miercuri, la emsiunea “Semen cu Ivan” de pe ProFM, despre operaţia de schimbare de sex şi despre faptul că va avea forme de femeie, el fiind foarte aproape de îndeplinirea acestui vis.
Naomi a declarat că vrea “accesoriile” unei femei biologice şi că este foarte aproape de îndeplinirea acestui vis – în curând va avea formele unei femei adevărate.
Naomi le-a spus matinalilor de la ProFM că o să-şi păstreze totuşi “bijuteriile” ca să nu uite că a fost odată bărbat.
În plus, transsexualul a vorbit despre costurile operaţiei, dar şi despre cum a strâns banii necesari îndeplinirii visului său. De asemenea, Naomi a povestit la ProFM şi câteva dintre fanteziile sale sexuale.
Interviul “fără perdea” realizat de Nono Semen şi Cătălin Ivan cu transsexualul Naomi poate fi ascultat în întregime pe www.profm.ro.
Aproximativ 30-40.000 de barbati deveniti femei (in urma operatiei de schimbare de sex) locuiesc in Statele Unite, si multe alte mii sunt in procesul de tranzitie.
Majoritatea insa traiesc “sub acoperire”- s-au lepadat complet de trecutul lor si de vechea identitate pentru a evita stigmatizarea sociala.
Studiile demonstreaza ca aproape 1 din 250-500 de nou-nascuti de sex masculin isi doresc sa se fi nascut femei, si aproape 1 la fiecare 2500 de barbati (in SUA) au facut operatie de corectie a genului.
O prima astfel de interventie chirurgicala a fost făcută în România în anul 1994, de către prof. Ioan Lascăr. Pacientul, devenit celebru, e Sorin Raţiu, care şi-a dorit enorm să fie “transformat†în femeie. La câţiva ani după operaţia de schimbare de sex, “Sorina†şi-a exprimat dorinţa de a redeveni bărbat.
O astfel de operaţie costă în străinătate între 50.000 şi 100.000 de euro, în timp ce în România doar 10.000. Tot atât costă şi schimbarea de sex la femei.
Comunitatea transsexualilor din intreaga lume a pornit o campanie pentru a-i convinge oamenii obisnuiti ca transsexualul este …o”fata cu o problema fizica” si nu un “baiat cu probleme psihice”.
Intr-o tara homofoba ca a noastra, in care chiar si presedinele nu se arata foarte tolerant cu comunitatea gay, iar schimbarea de sex nu e mentionata in nici o lege, un film ca Transamerica e moarte curata pentru distribuitori.
Intr-o tara homofoba ca a noastra, in care chiar si presedinele nu se arata foarte tolerant cu comunitatea gay, iar schimbarea de sex nu e mentionata in nici o lege, un film ca Transamerica e moarte curata pentru distribuitori.
Chiar si cu nominalizarile la Oscar, oamenii nu se vor inghesui sa vada povestea unui barbat – Stanley – care traieste de cativa ani in hainele unei femei – Bree – si care mai are doar o saptamana pana la operatia de schimbare de sex.
Pentru cei mai multi dintre romani, genul acesta de lucruri au legatura cu “necuratu’”, iar asta arata mai degraba incultura si primitivismul nostru decat reaua vointa.
In ideea jurnalului de cinefil care cauta asemanari ale subiectelor prezentate intr-un film, am cautat un transsexual bucurestean. Ar putea fi acesta un prim pas spre informare.
Am gasit doua femei in trupuri de barbati, care mi-au vorbit cu sinceritate despre lucrurile pe care le fac si ei/ele asemeni lui Bree din film.
La intalnire le-am spus ca nu am sa inregistrez nimic din ceea ce imi povestesc, pentru ca nu vreau sa existe nicaieri vocea lor, nu vreau sa fie recunoscuti/recunoscute din cauza mea si nu-mi doresc sa le fac nici un fel de rau. Le-am mai explicat ca nu sunt familiara cu limbajul lor, nu vreau sa fac nici o gafa de exprimare, dar imi este oarecum dificil sa vorbesc ca si cum as avea in fata o femeie, cand eu vad “ambalaj” de barbat. Au zambit si mi-au explicat pe indelete cum au avut ele/ei curajul sa-si recunoasca identitatea sexuala. “Diana” are 35 de ani si abia la inceputul acestui an a avut curajul sa recunoasca ca e transgender (transgender = femeie in trup de barbat, barbat in trup de femeie). Pentru “ea” era mai usor sa spuna ca e gay, adica un barbat caruia ii place sa faca dragoste cu alti barbati. Astazi spune ca arata ca un barbat, dar de fapt… “ma simt femeie; o femeie heterosexuala care isi doreste sa faca dragoste cu barbati heterosexuali, nu gay.”
“Cristella” are 28 de ani si inca nu si-a facut publica identitatea sexuala. Culmea e ca locuieste cu parintii si, atunci cand vrea sa se travesteasca ca sa mearga in cluburi, isi pune hainele si accesoriile intr-o bocceluta si pleaca cu ele la prieteni.
Iata-le fata in fata cu Bree – Stanley din Transamerica.
Bree – Stanley poarta tot timpul pantofi cu toc de 10 centimetri, chinuindu-si picioarele intr-un mod in care femeile nu o mai fac de mult. Diana si Cristella spun ca orice transsexual cand se travesteste exagereaza foarte mult in vestimentatie si machiaj, pentru ca vrea sa nu fie banal, vrea sa fie special, sa atraga atentia ca sa ii fie remarcate curajul si frumusetea. Tot ele spun ca adevarata proba a curajului in Romania este sa fii barbat si sa mergi sa-ti cumperi pantofi de femeie, probandu-i in magazin si solicitand detalii vanzatoarelor.
Bree-Stanley reactioneaza foarte urat in momentul in care i se aminteste ca de fapt este barbat, nu femeie. Diana si Cristella spun ca e o reactie normala intalnita la toti transsexualii (adica, transgenderii care au inceput deja procedurile legate de schimbarea de sex: hormoni, implanturi mamare etc). Mi-au explicat ca trecerea de la transgender la transsexual este atat de dura la nivel psihologic si e nevoie de atat de mult curaj ca sa incepi sa iei pastilele cu hormoni, incat toti cei care fac acest pas ireversibil au nevoie de confirmarea efortului lor.
In film, de Bree se indragosteste un domn care vede in ea/el acea parte de feminitate pe care o cultiva. Diana si Cristella mi-au spus ca, pentru un transgender din Romania, dragostea inseamna doar trei variante: prostitutia, videochaturile si drogurile. Mi s-a parut un raspuns atat de trist, incat n-am mai vrut sa aflu in ce caz sunt ele/ei.
N-am tras nici o concluzie in intalnirea mea cu ele/ei, pentru ca orice concluzie ar fi insemnat un verdict. Eu am vrut doar sa ma informez si sper ca v-am ajutat un pic si pe voi. Pasul doi: mergeti la film.
Guvernatorul regiunii Roma, Piero Marrazzo, membru al opoziţiei de stânga, se declară victimă a unui complot, după arestarea unor poliţişti care se foloseau de o înregistrare video delicată în care el ar fi apărut în compania unui transsexual. Totuşi, el s-a suspendat din funcţie.
Guvernatorul regiunii Roma, Piero Marrazzo, importantă figură a opoziţiei de stânga, a anunţat că demisionează. “Am decis să mă suspend din funcţie”, a spus el. Marrazzo a anunţat că va fi înlocuit provizoriu de adjunctul său Esterino Montino.
“Este vorba despre o chestiune personală în care au intrat slăbiciuni inerente ale sferei mele private”, a explicat el.
Presa locală a anunţat joi seară arestarea a patru jandarmi suspectaţi că au încercat să obţină până la 80.000 de euro de la Marrazzo, pretinzând că au o înregistrare în care acesta apare în compania unui transsexual.
“Această înregistrare este un fals, nu am dat niciun ban, sunt victima unui complot. Nu voi demisiona”, a spus Marrazzto, citat sâmbătă de presă. Acest fost jurnalist al televiziunii RAI conduce regiunea Latium din 2005, pentru Partidul Democrat, principala forţă a opoziţiei.
Scandalul intervine cu câteva luni înaintea alergerilor regionale din martie, ce vor fi un test major pentru guvernul lui Silvio Berlusconi.
Jandarmii erau interogaţi sâmbătă de un magistrat.
“Stânga este în cădere din cauza sexului, guvernatorul Romei dezminte, dar documentele confirmă: iată conţinutul interogatoriului”, titrează Il Giornale, cotidianul familiei Berlusconi. Directorul ziarului, Vittorio Feltri, denunţă tăcerea presei de stânga, mai ales a La Repubblica .
“Ei cer demisia unui premier suspectat că frecventează tinere, dar tratează ca biată victimă guvernatorul unei regiuni surprins în casa unui transsexual. De ce preşedintele Consiliului este un porc, iar liderul regiunii Latium un brav om persecutat şi demn să fie protejat de sfinţenia dreptului la viaţă privată?”, se întreabă Feltri.
Medicii îi spun boală, ei îi spun prizonierat într-un corp de sex greşit şi le cer acestora eliberarea. Transsexualitatea nu a răsărit însă ca o ciupercă după ploaie în urma revoluţiei din ’89, ce a uşurat simţitor moravurile româneşti. Cincisprezece persoane şi-au căpătat dreptul la sexul opus de la autorităţile comuniste şi şi-au refăcut viaţa în concordanţă cu noile şi mult doritele înzestrări.
E drept însă că, după revoluţie, Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” şi Institutul de Endocrinologie „C.I. Parhon” s-au trezit cu mult mai multe cereri imperative de schimbare a sexului. „Atunci a fost o modă, am avut noi grijă însă să o stăvilim”, spune profesorul dr.
Discuţii în jurul transsexualităţii au fost şi vor fi, continuă profesorul Dumitrache, spunând că unii o consideră o perversiune mintală pură, alţii, precum psihanaliştii, rezultatul comportamentului unor părinţi care şi-au dorit un copil de sexul opus celui pe care l-au avut, dar sunt şi medici care cred că transsexualitatea are drept cauză tumorile pe testicule, ce ajung să secrete mai mult estrogen, sau pe ovare, şi ajung să secrete mai mult testosteron, făcând persoana respectivă să simtă că aparţine sexului opus: „Noi, aici la Parhon, considerăm însă că are drept cauză o tulburare a procesului de sexualizare a organismului copilului în viaţa intrauterină, între luna a cincea şi a şaptea, când are loc etapa de sexualizare neurocomportamentală, ce imprimă caracteristicile comportamentale ale fiecărui sex. Transsexualitatea e o formă de intersexualizare, iar această «intersexualizare» poate apărea în urma unor terapii urmate de mamă în timpul sarcinii sau are cauze genetice şi hormonale. De exemplu, avem un bărbat cu toate organele specifice la locul lor, dar el psihocomportamental e femeie. Sau invers! Transsexualul îşi contestă vehement sexul, el se consideră de sex opus, pe când un homosexual şi un travestit ştiu că sunt bărbaţi şi nu neagă niciodată acest lucru. Transsexualul are pulsiuni faţă de sexul analog, dar nu apelează la homosexualitate”.
Astfel, la profesorul Dumitrache au ajuns bărbaţi şi femei care nu mai ştiau ce să facă cu ei: „Se considerau nişte erori ale naturii, trăiau într-un permanent conflict între statutul lor social impus şi ceea ce se simţeau ei că sunt de fapt. Conştienţi de acest paradox, unii transsexuali chiar au încercat să se conformeze sexului lor social şi să se mărite sau să se însoare, dar n-a mers”. Dar felul în care i-au descoperit la Institutul Parhon pe alţii ar face cinste oricărui teatru de comedie. Profesorul Dumitrache povesteşte: „Vine la noi un doctor cu fata lui în casă, o ţărăncuţă cu băsmăluţă pe cap, avea vreo 20 de ani, de care doctorul ne spune că are probleme cu menstra. Bun, îi zicem să se dezbrace, fata începe să dea jos ce are pe ea şi când ne uităm, ne-a făcut invidioşi pe mine şi pe colegul meu cu ce avea fata între picioare. Doctorul să facă infarct, l-au luat cu targa şi l-au dus la Cardiologie, că nu-i venea să creadă ce văzuse la fata lui în casă, pe care o avea de trei ani în serviciu. Ea îi spusese că are probleme cu «pasărea» şi el a crezut că e vorba de ciclu”.
Profesorul Dumitrache îşi mai aduce aminte şi altele, de data aceasta de o divă, care le-a luat ochii lui şi colegului său, dr. Barbu Ionescu: „Intră la noi o femeie foarte frumoasă, machiată, cu nişte cercei mari, păr lung, cu nişte sâni de ziceai că o să deschidă ferestrele cu ei şi cu nişte forme generoase. Ne spune că are probleme cu ciclul, o invităm să se dezbrace. Îşi dă jos bluza, apoi sutienul, după sutien un alt sutien, apoi iar altul. Nu avea deloc sâni. Noi o compătimeam: «Vai, săraca, o femeie aşa de frumoasă şi nu are sâni deloc!». Ea continuă să se dezbrace, dă jos fusta şi apoi, ce să vezi, avea o pereche de chiloţi mari cu multe, multe volane. Când şi-i i-a dat şi pe ei jos, ne-a lăsat mască. Era dansator la Melody, ulterior a devenit dansatoare”.
În urmă cu câţiva ani pe un aeroport profesorul Dumitrache s-a întâlnit şi cu o ingineră de mină la a cărei transformare contribuise pe vremea lui Ceauşescu: „Şi nu era orice fel de inginer de mină, nu era de suprafaţă, lucra în subteran, vă daţi seama ce meserie îşi alesese ca femeie. După transformare a plecat în străinătate ca să evite s-o arate lumea cu degetul. Când am recu-
noscut-o în aeroport, am salutat-o pe numele ei de bărbat de acuma. Avea aşa o ţăcălie, chelie… Primul transport de ajutoare care a venit la institut după revoluţie el ni l-a trimis”.
E foarte greu de cernut între cei care vin şi spun că ei nu sunt ceea ce par cu siguranţă a fi, spune preşedintele comisiei de expertiză a INML, conferenţiar dr. Valentin Gheorghiu: „Diagnosticul de transsexualitate e foarte greu de pus, ai nevoie de ani de zile până scoţi de la persoana respectivă adevărul. Transsexualitatea e o tulburare de identitate sexuală, una e să te fi născut cu ea şi una e să fie indusă de mediu sau conjuncturală şi de aceea trebuie mare atenţie, dacă îi dai aviz de operaţie şi el nu e transsexual – cei care vin sunt de multe ori travestiţi sau homosexuali -, după aceea se poate ajunge şi la sinucidere, că se răzgândeşte şi-şi vrea sexul înapoi. Evaluarea se întinde pe mai mulţi ani şi din această cauză mulţi renunţă pe parcurs”. Dar preşedintele comisiei INML e mulţumit că procesul e aşa complicat: „După eşecul înregistrat cu Sorina Raţiu, care după operaţie a vrut să fie Sorin la loc, metodologia e foarte strictă. În afară de el, n-am mai dat aviz de operaţie decât la 6 persoane. De trei ani însă nu ne-a mai venit nici unul”.
Nici prof. dr. Ioan Lascăr n-a mai operat nici un transsexual în ultimii trei ani: „La mine lista de aşteptare e până în 2016, dar ştiu că sunt înscrişi pe listă peste 20. Eu nu-i operez decât după ce vin cu decizia instanţei, nu ştiu în ce stadiu se află cei 20 cu dosarul. Până acum am operat şase, şi femei, şi bărbaţi. Prima operaţie din România a unui transsexual eu am făcut-o, a fost Sorin Raţiu, am avut în sală 10 televiziuni, înainte de ’89 nu a fost făcută nici o operaţie completă”. Dintre cele două operaţii de transformare, cea mai grea este cea a prefacerii unei femei în bărbat, de altfel şi mai scumpă decât cea a prefacerii unui bărbat în femeie, spune profesorul Lascăr: „Depinde ţara în care e făcută operaţia, dar din câte ştiu eu operaţia de transformare a unui bărbat în femeie costă în jur de 50.000 de euro, iar cealaltă până într-o sută de mii. Eu pe transsexuali îi operez gratis, în România n-a fost exclusă din sistemul de asigurări, transsexualitatea e considerată o boală, nu-i facem un hatâr pacientului”.
Partea anatomică a visurilor pacientului e construită de profesorul Lascăr în decursul mai multor ore: „La transsexualii din bărbat în femeie e mai simplu, avem mai multe ţesuturi în regiunea genitală pe care să le reconvertim: amputăm penisul şi din el reconstruim vaginul, iar din capul penisului remodelăm clitorisul, care va avea sensibilitate erogenă, întrucât suturez la microscop şi nervii. La transsexualii din femeie în bărbat e mai complicat, iei un lambou compozit de la antebraţ (n.r. – o bucată de ţesut, cu muşchi, cu grăsime, cu arteră şi cu os astfel încât să-i fie asigurate acestuia supravieţuierea şi hrănirea), şi folosind tehnicile de microchirurgie reconstructivă reconstruieşti din el penisul, bucata de os suplineşte erecţia, să poată întreţine dacă e posibil şi act sexual. Penisul acesta va avea şi sensibilitate erogenă, întrucât suturez nervii lamboului la nervii clitorisului. Reconstruiesc apoi şi uretra pentru micţiune. Dacă aş folosi un os liber pentru reconstrucţia penisului, acesta se poate topi în ani, îngropat în părţi moi”.
Abia după ce noul sex masculin e reconstruit, la aproximativ şase luni, fostei femei i se scot printr-o nouă operaţie ovarele şi uterul. În cazul unui fost bărbat care a primit de la profesorul Lascăr un vagin nou-nouţ, recomandările acestuia sunt următoarele: „Câteva luni întrerupe viaţa sexuală şi trebuie să folosească un vibrator, un phantom, pentru a nu se strânge vaginul sau închide. Chiar recomand purtarea acestui phantom noaptea, chiar şi ziua dacă se poate. După trei, patru luni dacă persoana respectivă are viaţă sexuală regulată nu mai e nevoie. Dar hormoni va trebui să ia toată viaţa din cutie”.
Cristina este unul din puţinii transsexuali din prima generaţie de după revoluţie care a rămas în România, restul şi-au căutat o lume mai bună în ţări precum Olanda şi Belgia: „Din câte ştiu eu n-am mai rămas decât patru, am fost iniţial vreo 15”. Speriată de cazul Sorinei Raţiu, spune ea, a strâns bani şi a plecat să-şi recapete sexul de drept, cel femeiesc, în Germania acum cinci ani: „Vina a fost însă a celor care i-au dat avizul de operaţie, Sorin era şi razna şi de fapt nici nu era transsexual, doctorul a operat un travestit şi s-a văzut ce tragedie s-a întâmplat apoi”. În urmă cu şapte ani când şi-a pus silicoanele, spune Cristina, medicii îţi cereau acte de transsexual ca să-ţi facă operaţia: „Normal, nu? Că puteai să fii un dilimandros care-şi pune ţâţe! Acum îţi pune şi fără acte, că s-au înmulţit clinicile de chirurgie plastică şi totul e după bani”.
Are 34 de ani, e înaltă, are aproape 1,80 m, sâni mari de doamnă şi ţepeni ca de adolescentă, care fac cort sub bluza subţire de casă, iar părul lung şi blond nu mai are mult până să-i atingă talia. Nimic nu mai aduce aminte de băiatul care a fost odinioară, poate doar dacă ştii că e transsexual să te gândeşti că are şoldurile mai înguste. Lucrează la un club privat, cu circuit închis.
După ce îi deschide băiatului de la gaze uşa, acesta nu mai îndrăzneşte să ridice o altă privire spre ea. E prea înaltă, prea blondă şi prea ademenitoare să o mai poată privi în ochi. Poartă şi acum un plasture cu hormoni pe un braţ: „Eu de la 14 ani am fost la Institutul Parhon, după ce le-am spus alor mei că ceva se întâmplă cu mine. De mică am fost foarte feminină. Când mi-am pus silicoanele deja făceam tratament cu hormoni feminini de mai mulţi ani, unul dintre medicamente, care neutralizează hormonii masculini, Androcurul, face practic o castrare chimică şi se dă în unele state în închisori la pedofili şi violatori. După câteva luni de hormoni începe să se vadă transformarea. Ai tensiune mamară, ameţeli, bufeuri, te inhibă sexual, îţi pocneşte sfârcul, se formează rotundul ăla, dar ca să ajungi la cupa B trebuie să te ţii ani de zile de tratamente, dacă nu, sânii dau înapoi”.
Cristina a ajuns la cupa B, iar cu implanturi mamare are acum cupa D. Din cauza hormonilor are şi lactaţie. Îşi ridică bluza: „Uite, să-ţi arăt! Vezi? Se mai întâmplă! Mi-a zis doctoriţa să reduc doza”. Hormonii feminini nu i-au remodelat doar trupul, ci şi psihicul într-un mod şocant: „Pe de–o parte parcă nici nu te mai suporţi, parcă eşti prea cuminte, prea toantă, prea plângi din orice, pui la suflet toate porcăriile pe care înainte le dădeai dracu’. I-am zis doctoriţei Simona Fica şi ea mi-a zis: «E normal, eşti femeie de acum, ai eliminat hormonii masculini»“. Mariana, care trăieşte acum la Rotterdam, spune şi ea cum se simţea când lua hormoni: „Ca o femeie gravidă, ai depresii, vrei să mănânci dulce. Eu atunci m-am îngrăşat 30 de kilograme”.
Mariana a făcut în Olanda toate demersurile pentru a-şi schimba sexul, intrând în programul statului pentru transsexuali, dar evaluările i-au dat un alt verdict: „M-au clasat transgender, acolo lucrurile se fac foarte serios, cărţi întregi trebuie să le răspunzi la întrebări. Eu am silicoane, dar nu sunt operată jos. Diferenţa dintre transgender şi transsexual e mică, dar contează, poţi să dai greş imediat, operezi omul şi se întâmplă o tragedie apoi. De exemplu pe un transgender nu-l deranjează dacă are erecţie, dar pe un transsexual adevărat neoperat da, pe un transgender poate să-l deranjeze dacă nu-şi dă drumul, pe un transsexual deloc, un transgender nu vrea să trăiască 100% ca femeie, pe când un transsexual da”.
Transsexualitatea e de fapt o industrie de bani, spune Mariana, un transsexual trebuie să câştige foarte mulţi bani ca să poată ţine pasul cu tot ceea ce-şi doreşte: „Depinde până unde mergi cu chirurgiile. Unii transsexuali poate n-au păr în cap şi au nevoie de mii de euro pentru proteze capilare, apoi îşi operează bărbia, mărul lui Adam, nasul poate sau vor nişte pomeţi mai pufoşi, mai feminini. Altora cu toţi hormonii pe care i-au luat nu le-au crescut deloc sânii, doar li s-au dilatat sfârcurile, trebuie să-şi pună sâni, apoi epilarea definitivă, care de fapt nu e deloc definitivă cum se zice, şi tot aşa. Se transformă, se transformă, se transformă, din cauză că vor să fie femeie şi să nu mai strige lumea după ei pe stradă că se vede că-s bărbaţi!”.
Majoritatea transelor, spune Cristina, lucrează în escort service: „Să fim cinstiţi, altfel nu poţi să ţii pasul cu tratamente şi operaţii estetice”. Stă întinsă în pat, soarbe din cafeaua dulce şi-şi atinge din când în când uşor bărbia: „Vezi, am aici gropiţa asta, vreau să mi-o operez, că
nu-mi place”. Coboară uşor cu mâna pe gât în jos şi-şi atinge mărul lui Adam, pe care şi l-a programat la tăiere în aprilie: „Ţi se pare ţie că nu e mare, dar pentru confortul meu vreau să-l micşorez”. Mariana, care de trei ani e make-up artist, spune că escort service-ul nu e obligatoriu, deşi şi ea a declarat la Acasă TV că a lucrat în domeniu: „Depinde de nivelul social pe care îl au transele. Aici, în general stau pe ajutor de la stat sau depinde, îşi găsesc un bărbat. În Olanda nu mori de foame, dacă nu ai bani ceri un ajutor de la stat sau te duci la o biserică şi-ţi dă mai multe lăzi cu mâncare. Transsexualii sunt însă din toate păturile sociale, unii sunt profesori, doctori, dar cei care nu au poziţie socială, e adevărat, trăiesc într-un infern”.
Şi numai dacă ar fi vorba doar despre bărbaţii, spune Mariana, care te vor numai când nu-i ştie nimeni: „În general bărbaţii heterosexuali sau bisexuali, nu homosexualii, pentru care eşti prea feminină, sunt atraşi de un transsexual sau un transgender, dar îl vor doar între patru pereţi sau pe scara blocului. Când e pe stradă cu nevasta eventual mai şi strigă şi ceva urât după tine!”.
Mama ei, spune Mariana, când a aflat de copilul ei că e altfel decât ceilalţi, chiar şi decât fraţii săi, a plâns ca din gură de şarpe: „Ea spunea: «De ce copilul meu? Dar ce-or să zică vecinii?». «Dar nu m-ai văzut de-a lungul anilor, mamă?», i-am zis. Aici, în Olanda, pentru părinţi durerea copilului contează, nu se gândesc la ce-or să zică vecinii, nu-şi dau copilul afară din casă cum fac mulţi în alte ţări – aşa e cel mai simplu, nu? să scapi de problemă – şi, dacă observă că e ceva în neregulă cu el, îl duc la medic de la 14 ani să înceapă transformarea”. Până la urmă, şi părinţii ei au acceptat realitatea, continuă Mariana: „M-au iubit şi aşa”. Şi ai Cristinei au fost nevoiţi să-i spună pe numele de fată: „Ei au fost dintotdeauna mai reci cu noi, copiii, şi apoi s-au agăţat de chestia asta ca
să-şi justifice răceala. Dar eu nu le cer şi nu le-am cerut niciodată nimic, m-am descurcat întotdeauna singură”.
Când aud că e transsexuală, toţi bărbaţii ar vrea să-i asculte povestea vieţii Cristinei, spune ea: „Au fost tipi cărora nu le-am spus că sunt transă până nu au venit aici, la mine. Câteodată le povestesc, dar câteodată îţi mai şi pierzi răbdarea să povesteşti, pentru că vezi că eşti o curiozitate pentru oameni. Tu ştii asta în sinea ta, dar parcă nu ai vrea să crezi”.
Demersul legal al schimbării de sex
În cazul în care o persoană decide să-şi schimbe sexul, primul pas pe care trebuie să-l facă e să introducă o acţiune în instanţă, prin care cere încuviinţarea efectuării operaţiei. Fără o hotărâre judecătorească medicii nu intervin chirurgical. Instanţa cere o expertiză medico-legală psihiatrică efectuată de Institutul Naţional de Medicină Legală (INML) şi numai dacă aceasta va confirma diagnosticul de tulburare de identitate sexuală de tip transsexual, va aviza operaţia. Comisia de expertiză a INML va trimite persoana respectivă pentru analize de tip psihologic, psihiatric, endocrinologic.
Operaţia de schimbare de sex este considerată soluţia extremă şi determină comisia INML să propună persoanei respective un tratament psihiatric şi endocrinologic timp de câţiva ani până să recomande (foarte rar) operaţia. După operaţie, cererea de modificare a documentelor de stare civilă şi a actului de naştere trebuie însoţită printre altele de consimţământul dat în formă notarială al soţului, dacă e cazul, şi de cazierul judiciar şi fiscal al solicitantului. Din 1990, Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor a soluţionat 11 cereri de schimbare a prenumelui, ca urmare a schimbării sexului.
Travestiţi, transgenderi, transsexuali
În timp ce travestiţii se îmbracă episodic în haine specifice sexului opus, transsexualii îşi operează definitiv organele genitale, transgenderii îşi schimbă cu regularitate genul social fără a trece definitiv, prin operaţie, de partea unui sex. Transgender a devenit un termen-umbrelă folosit pentru a cuprinde toate persoanele de gen variabil, care nu se conformează normelor sociale, precum persoane cu sexul incert, androginii, lesbienele foarte masculine, heterosexuali atipici sau travestiţi.
„Un transgender”, spune Mariana, „e o persoană care nu vrea să trăiască sută la sută ca bărbat sau ca femeie”. Pentru Irina Niţă, director de programe la organizaţia ACCEPT, transformarea cea mai spectaculoasă petrecută sub ochii săi e cea a unui androgin: „Un androgin e cel care vrea să rămână la mijloc, pentru că se simte şi bărbat, şi femeie. E uimitor cât de uşor treceau de la un sex la altul. Pe unul dintre ei l-am întâlnit aici, stătea pe canapea, avea părul lung prins în coadă şi când decidea că azi se simte femeie lumea îl saluta instinctiv cu «Săru’ mâinile». Şi nici vorbă să fi avut gesturi exagerat feminine. Avusese succes şi ca bărbat, şi ca femeie, în amândouă ipostazele era fermecător. Cunosc şi câteva fete androgine”.
Pe transsexuala Cristina o supără însă cei care se dau transsexuali şi sunt dispuşi să-şi pună o pereche de silicoane, pentru a câştiga credibilitate în rolul pe care-l joacă, spune ea: “Ei, precum Kylie din trupa de travestiţi Las Troias, nu fac tratament hormonal, nu şi-au făcut şi nici nu au de gând să-şi facă operaţie, sunt doar nişte bărbaţi cu ţâţe, eu le zic homosexuali. Cred că în felul ăsta pot agăţa bărbaţi heterosexuali pe care şi-i doresc şi sunt destui pe care-i păcălesc cu nişte machiaj şi puţină lumină roşie”.
Devenit în urmă cu 15 ani femeie după ce a făcut o schimbare de sex, Sorin este hotărât să redevină bărbat. Invitat la emisiunea lui Mădălin Ionescu de la Antena 1, Sorin a comentat starea sa, dar a părut foarte nehotărât referitor la deciziile pe care le-a luat.
“M-am născut cu numele de Sorin şi asta mi-a dat Dumnezeu… Eram doar un copil şi am regretat operaţia de schimbare de sex. Timp de 27 de ani am regretat ce mi s-a întâmplat în viaţă. Mi-am dat chiar cu sodă caustică pentru a-mi distruge aspectul de femeie”, a povestit Sorin la emisiunea Acces Direct.
