CLUJEANUL a prezentat, de-a lungul timpului, şi poveşti mai puţin comode, dramele unor oameni care nu se pot integra în societate, din cauză că se simt altfel decât sunt. Este vorba despre transsexuali, femei care se simt prizoniere în trupuri de bărbaţi ori invers. În 2000 şi 2001, numerele 4, 85 şi 207, au fost prezentate astfel de cazuri dramatice. Tot în cadrul retrospective CLUJEANUL – 8 ani, astăzi puteţi citi dezvăluiri din culisele industriei porno.
Sorin Raţiu, primul bărbat din România care şi-a făcut operaţie de schimbare de sex, se simte ca un cobai trecut prin mâinile medicilor. Acum, Sorina nu mai ştie dacă e femeie sau bărbat. Istoria primului transsexual operat din România este cu atât mai tragică cu cât Sorin era înregistrat la Clinica de Psihiatrie din Cluj ca retardat mintal, caz în care intervenţia de schimbare de sex este contraindicată.
“Numele meu e Sorina”
Îşi spune Sorina. Din cauza întârzierii mintale, nu vorbeşte corect, nu poate să efectueze calcule elementare şi nici la citit nu se prea descurcă. “M-am simţit întotdeauna femeie şi mi se părea mai potrivit să mă numesc Sorina. Azi, nu mai ştiu. Aş vrea să fiu o femeie frumoasă sau să redevin bărbat”. Încearcă să-şi subţieze vocea, dar nu izbuteşte pentru prea mult timp. “Uitaţi-vă la mine. Doctorii mi-au schimbat sexul, dar eu am rămas bărbat. Am mîini de bărbat, faţă de bărbat, voce groasă. Am auzit că, în străinătate, aceste probleme pot fi rezolvate. Nu ştiu…”.
În timp ce vorbeşte, îşi trage încontinuu fusta de lînă neagră peste genunchi. Nu mai vrea să se machieze, nu mai are grijă cum se îmbracă. În picioare are şosete flauşate albe şi pantofi bărbăteşti. “Nu are rost să mă îmbrac în femeie, pentru că nu arăt a femeie”, spune Sorina.
Deşi a suferit trei operaţii care nu au transformat-o în femeie, Sorina nu se gîndeşte decît la următoarea intervenţie. Vrea să fie frumoasă pentru prietenul ei, pe care încearcă din toate puterile să nu-l piardă. “Îmi spune tot timpul că arăt ca un bărbat şi nu mai pot să aud asta. Îl iubesc, vreau să fiu frumoasă pentru el. Pentru el fac toate acestea”, spune Sorina.
Are 25 de ani şi trăieşte dintr-un ajutor social de 218.000 de lei. Locuieşte într-o casă părăsită din satul Jina, judeţul Sibiu. Oamenii s-au obişnuit cu gîndul că Sorina este altfel. Mulţi îi aduc de mâncare, iar o femeie îi face curăţenie. “Nu trebuie să plătesc chirie, mi se aduce de mâncare. Lumea s-a obişnuit cu mine şi mă ajută, dar un serviciu tot nu pot să-mi găsesc, pentru că nu mă vrea nimeni. De altfel, singurul meu gînd este acela să mă mărit cu prietenul meu, să fiu numai a lui”, mărturiseşte Sorina.
Când era copil, faptul că Sorin se juca doar cu păpuşile a trecut neobservat la Casa Ajutătoare pentru Orfani de la Sebeş, unde a crescut. Pe la 12 ani însă, a început să se îmbrace ca o fată, apoi să se machieze. “De atunci, m-am gândit că medicii m-ar putea ajuta să devin femeie. Nu ştiam cum s-ar putea întâmpla asta, dar am aflat în urmă cu 5 ani, când m-am supus primei operaţii”, spune Sorina.
Nu şi-a cunoscut niciodată tatăl. Până de curând, despre mama sa ştia că a murit. Ulterior a aflat că trăieşte şi s-a măritat din nou. “Nu vreau să-i reproşez nimic, nici măcar faptul că am crescut la Casa de Copii ori pe la tot felul de părinţi adoptivi. Vreau doar să mă recunoască, să spună că sunt copilul ei. Atât”.
A reuşit să termine 7 clase la Sebeş, după care a renunţat. Spune că n-a fost niciodată un elev strălucit, că orele de şcoală nu i-au adus nici o satisfacţie. A preferat să lucreze unde a fost nevoie de el, de regulă ca zilier, fiind plătit doar prin masă şi casă.
La 20 de ani, Sorin şi-a dat seama că nu se va simţi niciodată atras de vreo femeie. Ciudat însă, nici bărbaţii nu-l atrăgeau prea mult, dar apropierea lor îi oferea un sentiment de siguranţă. “M-am simţit întotdeauna fată. Am avut un şoc atunci când au vrut să mă cheme în armată, unde aş fi suferit cumplit. Am avut noroc că Tribunalul din Alba Iulia mi-a aprobat schimbarea numelui din Sorin în Sorina. Au încercat să mă convingă că trebuie să rămân băiat, dar nu am vrut”, afirmă Sorin(a).
Dorinţa i s-a împlinit doar parţial. “Nici dragoste nu simt nevoia să fac. Nu simt nimic în timpul actului sexual. Am încercat de mai multe ori cu prietenul meu, dar nu am reuşit, pentru că vaginul meu este prea strâmt, de-abia încape degetul”, spune Sorina.
De două luni, ţine cură de slăbire ca să arate mai bine. A slăbit 5 kilograme, dar tot nu este mulţumită de înfăţişarea sa. “Vreau să mă căsătoresc şi eu, să am o familie, să am copii. Vreau să am o fetiţă, mai frumoasă decât am fost eu vreodată. Măcar ea să fie mai frumoasă”, spune Sorina. Ea nu va putea însă decât cel mult să adopte un copil. Organele sale sexuale nu sunt decât o imitaţie grotească a celor femeieşti.
Din momentul în care a citit în ziare că există posibilitatea de a-şi schimba sexul, Sorin nu a mai avut linişte. A fugit de la Casa de Copii din Sebeş, ajungând la Spitalul de Psihiatrie din Alba Iulia după ce a fost cules de pe stradă. Aici i-a fost stabilit, pentru prima dată, diagnosticul de transsexualism şi retard mintal. Operaţia de schimbare de sex era, în acest caz, total contraindicată, pentru că exista riscul ca pacientul să nu fie mulţumit nici după intervenţie.
Anul 1994 l-a găsit pe Sorin la Clinica de Psihiatrie din Cluj, unde încerca să-i convingă pe medici să-l ajute. I s-a explicat, pe înţelesul său, că nu este posibil. Pentru că Sorin nu a înţeles, specialiştii i-au spus că asemenea operaţii nu se fac decât în străinătate şi că trebuie mulţi bani pentru paşaport. Sorin a muncit o vară întreagă la coasă, pentru a-şi aduna bani. Era foarte hotărât.
Văzând că este refuzat în continuare, a încercat să-şi taie singur penisul. “Şi l-a dat cu o soluţie şi a încercat să-l reteze cu lama. Tentativa aceasta de automutilare ne-a determinat să recomandăm cazul Bucureştiului, pentru că pe noi ne depăşea”, spune şeful Clinicii de Psihiatrie din Cluj, prof. dr. Rodica Macrea.
Prima operaţie a avut loc în 1995 şi a constat în extirparea organelor sexuale masculine şi în instalarea unui vagin artificial. Intervenţia a fost realizată la Spitalul de Urgenţă (Floreasca) din Bucureşti, fiind coordonată de medicul primar Ion Lascăr. În paralel, Sorinei i s-a administrat un tratament cu hormoni şi i s-a făcut implant de silicon pentru mărirea sânilor. După operaţii, s-a întors acasă.
Pentru că nu urmase cu exactitate prescripţiile medicului, vaginul artificial i s-a strâmtat şi, în 1997, s-a văzut nevoită să apeleze din nou la bisturiu. De această dată, a fost operată mai aproape de casă, la Sibiu. Profesorul Zeno Popovici, de la Spitalul Judeţean, i-a scos vaginul instalat la Bucureşti şi i-a montat altul, confecţionat dintr-o bucată de intestin gros, după o metodă proprie.
La scurt timp însă, instalaţia s-a desprins, iar vaginul a ieşit în afară. S-a prezentat la Spitalul CFR din Cluj, unde a fost internată între 10 şi 25 iunie 1998. Aici i-a fost micşorată şi fixată mai bine bucata de intestin gros. Un an mai târziu, operaţia de la sâni s-a infectat, iar chirurgii plasticieni din Cluj i-au scos implantul de silicon.
Acum, după 5 ani de la prima intervenţie, nici unul dintre medicii care au operat-o nu mai vrea să preia cazul. Se acuză reciproc pentru eşecuri şi fiecare susţine că el şi-a făcut bine treaba.
În prezent, Sorina este internată la Clinica de Psihiatrie din Cluj. Vine aici când nu are unde să stea sau când trebuie să-şi mai “repare” câte ceva. “Cazul Sorinei este un eşec. Nu unul chirurgical, pentru că intervenţia o putea face orice chirurg urolog, ci unul al reabilitării sociale şi financiare. Sorin a fost operat, după care a fost abandonat. Medicii din Bucureşti, care trebuiau să ducă acest caz până la capăt, să aibă grijă de această nouă fiinţă, pentru că Sorina trebuia învăţată să devină femeie, au lăsat-o să se descurce singură. Nu ştiu ce se mai poate face în cazul ei”, spune medicul psihiatru Rodica Macrea.
Operaţiile estetice pe care le solicită şi transformarea vocii nu ar face-o pe Sorina mai femeie decât este. Aceasta este şi părerea medicului estetician Toma Mugea, care a consultat-o zilele trecute, la solicitarea CLUJEANULUI. “Trăsăturile feţei sunt feminine şi nu necesită o transformare, iar vocea nu poate fi modificată prin intervenţie chirurgicală. Cel puţin nu în România”, spune dr. Mugea. El a sfătuit-o să-şi rezolve problemele de la vagin (i-a ieşit din nou o porţiune în afară) şi să se accepte aşa cum este, pentru că nu toate femeile sunt frumoase. Sorina a acceptat sfaturile medicului, dar după consultaţie a revenit la ideea sa de a se opera în străinătate.
Acum Sorina nu mai ştie ce este. Se simte ca o femeie dar vede în oglindă imaginea unui bărbat. Spune că dacă nu poate să fie făcută frumoasă vrea să i se facă o operaţie de revenire la starea iniţială, cu orice risc. Preferă să moară împăcată decât să trăiască aşa. E disperat şi disperată în egală măsură. A venit la CLUJEANUL şi a ţinut morţiş să fie fotografiat(ă) nud, în încercarea disperată de a găsi pe cineva care să o (îl) ajute. “Nu mai am prieteni şi oamenii râd de mine. Mă privesc ca pe o ciudăţenie, nu ca pe o femeie. Nici nu mă mai interesează să fiu femeie jos. Măcar să arăt ca o femeie. Să nu mai vorbesc aşa de gros, să nu mă mai recunoască lumea de bărbat. Lucrul ăsta mă omoară şi, uneori, când văd o femeie frumoasă, plâng toată ziua. Mai bine mă duc în pământ”, spune, tristă, Sorina. Cu gesturi încete, feminine, se îmbracă. Îşi ia lenjeria sărăcăcioasă, apoi fusta neagră de lână. De sutien nu are nevoie. Îşi îmbracă bluza femeiască şi la gât îşi pune cruciuliţa pe care i-a dat-o un preot. De la el a aflat că a păcătuit schimbându-şi sexul. Acum îi e frică şi de Dumnezeu. Se
îndepărtează, târâindu-şi uşor pantofii bărbăteşti.
Există riscul sinuciderii
Primul medic psihiatru care l-a consultat pe Sorin, în perioada 1991-1992, este Adriana Macavei, de la Spitalul de Psihiatrie din Alba Iulia. Ea l-a sfătuit de la început să nu se mai gândească la operaţia de schimbare de sex. “Retardul mintal interzicea orice asemenea intervenţie. Am rămas şocată când am aflat că operaţia a fost făcută. Sorin va fi veşnic nemulţumit, indiferent cât de multe intervenţii i se vor face, iar acest lucru ar putea să îl ducă chiar şi la sinucidere”, spune Adriana Macavei.
Alte două cazuri
La Clinica de Psihiatrie din Cluj au mai fost înregistrate doar două cazuri de transsexualism. Primul, în 1972, a fost Adam Dorel, din judeţul Alba. “Clinica noastră nu i-a dat aviz favorabil, dar Bucureştiul a acceptat solicitarea sa, realizând şi intervenţia chirurgicală”, spune dr. Rodica Macrea, şeful Clinicii. În prezent, nu se mai ştie nimic despre el. Al doilea caz, mai recent, este al unei femei care, până la urmă, a renunţat la idee. Numele ei nu poate fi făcut public. Ea a fost reinternată ulterior, cu diagnosticul de delir.
Femeia-bărbat (numărul 85)
Timp de aproape 10 ani a crezut că e lesbiană, deşi niciodată nu a fost de acord cu ceea ce se întâmplă, în pat, între două femei. În urmă cu o lună, spune că şi-a dat seama că este, de fapt, un bărbat prizonier într-un trup de femeie. Şi, din acel moment, teribilul păcat de a iubi, ca femeie, alte femei i s-a părut de înţeles. Vrea să se spovedească unui preot, pentru că ştie că doar aşa sufletul ei (lui?), va fi mai liniştit.
“Eşti de aia!!!”
Când era mică, îi plăcea să se joace cu mingea, cu maşinuţele şi cu pistoalele. “Aveam acasă nişte gladiole de plastic, cu frunze foarte lungi. Mie îmi plăcea să iau frunzele şi să mă joc de-a săbiile cu ele”, mărturiseşte femeia-bărbat, căreia CLUJEANUL îi va spune, aşa cum singur(ă) a ales, Elvis. În adolescenţă, se visa, noaptea, bărbat. “Făcând ce face un bărbat cu o femeie!”. Mai târziu, a realizat că una dintre colegele ei, Narcisa, o atrăgea foarte tare. Şi-a dat seama că nu este în regulă. Şi a început să se comporte altfel. “Mă luam în gură cu toţi ţiganii de la blocul NATO, dărăpănătura din Gheorgheni. Locuiam în vecinătate… Toţi se temeau de mine şi urlau când mă întâlneau”, spune Elvis.
La un moment dat, însă, o ţigăncuşă frumuşică i-a atras atenţia. “Ea nu fugea de mine şi, o dată, chiar mi-a zâmbit!”, îşi aminteşte transsexuala. Atunci s-a îndrăgostit, pentru prima dată, iar ţiganii au început să strige după ea: “Eşti de aia!!!”.
Lesbiană?
Elvis avea, deja, aproape 30 de ani. “Până la 25 de ani nu am avut deloc viaţă sexuală. Până să mă îndrăgostesc, m-am culcat cu câţiva bărbaţi de-acolo, din bloc, pentru că îmi făcuseră vrăji, dar nu am simţit nimic”, mărturiseşte Elvis. Între ea şi Alina nu s-a întâmplat, însă, ceea ce se întâmplă între două lesbiene. “Ne dezbrăcam, dar numai până la brâu. Dar întotdeauna făceam doar ce-mi dădea ea voie. I-am explicat că am o senzaţie clară de eliberare, ca a unui bărbat, înţelegeţi, dar ea s-a speriat”, povesteşte Elvis.
În cele din urmă, Elvis a fost nevoit(ă) să renunţe la Alina, pentru că ţiganii aflaseră ce fac cele două şi începuseră să o bată crunt pe ţigăncuşă.
“Revelaţia”
Tulburată la gândul că este lesbiană, Elvis a simţit nevoia să plece. Dorea să scape de ţigani, de blestemele lor şi de nepăsarea propriilor părinţi, care refuzau şi refuză în continuare să discute despre problema sa. La Bucureşti a participat, pentru prima dată, la o discotecă pentru homosexuali. “Patronii de la Casablanca mi-au găsit o garsonieră în mahala, iar părinţii m-au ajutat să mi-o cumpăr”, povesteşte Elvis.
Intrând în cercul homosexualilor din Capitală, a ajuns şi la Accept, cea mai cunoscută organizaţie care militează pentru drepturile homosexualilor şi transsexualilor. “Toţi mă luau drept lesbiană. Nu înţelegeam, atunci, de ce caut mai mult compania lui Cici Balerina (cunoscut transsexual din Bucureşti) şi a lui Rudy (coordonatorul grupului de transsexuali – bărbaţi care îşi doresc să devină femei şi viceversa – n.red.). Mi-am dat seama care este realitatea în urmă cu o lună: sunt, de fapt, transsexuală”.
“Vreau să fiu bărbat”
De câteva zile, Elvis s-a întors la Cluj. Dar ţiganii, de care credea că a scăpat, au ajuns, spune ea, şi la Bucureşti şi au căutat-o în Piaţa Romană, locul de întâlnire al homosexualilor bucureşteni. Aflaseră că “Cici Balerina”, pe care-l văzuseră într-un reportaj la televizor, se întâlneşte frecvent cu fosta lor vecină.
“Mă înţeleg bine cu , arată foarte bine, mai ales de când a început tratamentul cu hormoni şi i-au crescut sânii, dar eu parcă l-aş prefera bărbat. Oricum, ştiu că e imposibil”, presupune Elvis.
Cu Rudy, povestea este mai deosebită. “Dacă eu aş fi bărbat şi el femeie, ar fi, probabil, jumătatea mea. Dar lui i-a fost respins dosarul pentru operaţia de schimbare de sex, iar eu nu am cum să mi-o fac, pentru că nu am bani”, spune, necăjită. Rudy a fost, de altfel, prima persoană căreia i-a mărturisit că este transsexuală. Ei şi-au promis că vor rămâne împreună “până când operaţia de schimbare de sex îi va despărţi…”
Idolul masculin, Adrian Păunescu
Elvis crede că ar putea să trăiască, şi ca femeie, dar numai alături de anumiţi bărbaţi, de care se simte atrasă. Un astfel de bărbat, idolul ei masculin, este cunoscutul poet Adrian Păunescu, pe care clujeanca îl admiră extrem de mult.
“Dumnezeu nu mă lasă să trăiesc, nici să mor, căci sunt un monstru: pe dinafară o femeie frumoasă, pe dinăuntru un bărbat sincer şi cinstit” – Elvis (34 de ani), femeie-bărbat
Spovedania
Elvis şi-a aşternut neliniştile într-o scrisoare pe care a intitulat-o “Spovedanie”. Intenţiona să-şi lase mărturisirea unui preot, unei televiziuni şi la redacţia unui ziar. Ar dori foarte mult să se spovedească unui preot, pentru că are nevoie de înţelegerea bisericii. Dar nu poate, fiind de religie reformată. “Eu n-am vrut, cum încearcă homosexualii şi lesbienele, să schimb ordinea în lume. Eu nu vreau decât să mă schimb eu după lume, măcar că nici cea heterosexuală nu este chiar perfectă…”, spune Elvis. Chiar dacă este botezată în religie reformată, a descoperit puterea rugăciunilor după ce a bănuit că ţiganii îi fac vrăji. A încercat să se boteze singură, în faţa crucii, cu apă sfinţită: “Mi-am luat două nume: unul de femeie, celălalt de bărbat”.
Tot mai multi transsexuali aleg sa paraseasca Romania, iar motivul principal pentru acest lucru il reprezinta discriminarea. Transsexualii sustin ca in Romania sunt injurati si agresati fizic de persoane necunoscute doar pentru ca sunt diferiti.
Aceasta atitudine nu se regaseste insa in alte state europene cum ar fi Olanda, Germania sau Franta, principalele destinatii ale travestitilor plecati din tara noastra. Am discutat pe aceasta tema cu Denisa – Adorabila, dupa numele de scena � un transsexual ce locuieste intr-un apartament din centrul Bucurestiului si care a avut mult de suferit din cauza discriminarii. Cea mai periculoasa confruntare a Denisei cu cei care urasc comunitatea gay din Romania a avut loc saptamana trecuta, cand a fost amenintat(a) cu moartea chiar in propria locuinta. Denisa a realizat ca ii plac barbatii de la varsta de 16 ani, dupa cum ne-a declarat: ,,La o petrecere am realizat ca imi plac barbatii. Mama stia cum sunt, insa tata ma trata ca pe un barbat obisnuit.��. A absolvit scoala profesionala si detine calificarea de cofetar-bucatar. Sase ani a lucrat in spital ca registrator la camera de garda. Din 2006 practica prostitutia. Acum o saptamana a fost contactat de un potential client. Nu s-au inteles asupra pretului si strainul a reactionat violent, amenintandu-l pe transsexual cu moartea. ,,Eu i-am cerut 80 de lei, iar el mi-a oferit 50 de lei. Nu am fost de acord, iar el a scos un cutit si mi l-a pus la gat. Vazand asta, am anuntat politia. Au reactionat corect si l-au dus la sectie��, sustine Denisa. Ea s-a intors recent din Olanda, unde a stat la niste prieteni. Principala diferenta pe care a sesizat-o intre ,,Tara Lalelor�� si Romania a fost atitudinea oamenilor de pe strada. ,,E mai bine in strainatate. Acolo lumea este civilizata. Olandezii sunt sociabili. Unii m-au invitat la un suc. In schimb aici, in Bucuresti, multi daca vad un transsexual pe strada il injura sau pot chiar sa te si bata��, sustine Denisa.
Germania si Olanda, tarile in care transsexualii nu sunt discriminati
Transsexualul a mai povestit cum a fost acostat pe strada si amenintat de doi tineri de douazeci si ceva de ani: ,,Ma duceam la o prietena in Crangasi. Au inceput sa strige dupa mine si sa ma ameninte.�� Denisa considera ca multe cazuri de discriminare se datoreaza si educatiei primite in familie. Unii tineri au deja o impresie negativa despre transsexuali si este greu sa le prezinti o alta imagine. Ne-a descris situatii in care si alti transsexuali au avut de suferit. A amintit de cazul deja celebru in care a fost implicat personajul Naomi, pe care Denisa pretinde ca-l cunoaste de mult timp: ,,Venea pe la mine. Imi pare foarte rau pentru ce i s-a intamplat. Asa este la noi, in Germania, unde a plecat, nu va avea astfel de probleme��. Un alt transsexual a fost batut in propria locuinta de doi indivizi necunoscuti. ,,A vorbit cu unul dintre ei la telefon si au stabilit sa se intalneasca in zece minute la apartamentul ei. El a spus ca vine singur, dar la ea s-au prezentat doi A fost batuta si legata si i-au furat banii. I-au furat 800 de euro si aurul. A depus reclamatie la politie, la Sectia 1. Acum ii cauta. Inca nu i-au gasit. Prietena mea a plecat in Franta. E mai bine acolo��, sustine Denisa. Ea este decisa sa plece in Turcia pentru ca are prieteni acolo. Cu toate acestea, admite ca cel mai mult ii place in Olanda. In primul rand, pentru ca acolo toti oamenii sunt priviti cu aceiasi ochi. Denisa dezvaluie ca au existat si persoane publice, cu functii importante, care au apelat la serviciile lui, iar apoi criticau public transsexualii. ,,Au venit la mine parlamentari, persoane cu functii inalte in politie, medici, insa in public ne criticau��. ,,Adorabila�� recunoaste ca regreta ca s-a dedicat prostitutiei: ,,Am facut asta pentru bani.�� Daca nu ar fi pornit pe acest drum, i-ar fi placut sa lucreze ca bucatar, pentru ca detine aceasta calificare. Pe ceilalti transsexuali, Denisa ii sfatuieste sa nu se apuce de prostitutie. Considera ca este bine sa incerce sa isi gaseasca meserii legale. Cu toate acestea, ne-a marturisit ca multi transsexuali se prostitueaza si datorita faptului ca unii angajatori refuza sa le ofere un loc de munca.
